Mii dor ca prin grădini să merg
Să ascult iar înserarea
Şi vîntul să bată lin
Să-mi ducă întristarea
Cînd flori de liliac să adun
Să strîng pe veşnicie,
Al primăverii anotimp
Şi al meu suflet plecat spre nemurire
Să nu-mi mai fie dor de soare
Să îl am veşnic în a mea prinsoare,
Să nu mai plîng după o floare
Să păstrez veşnic a ei licoare,
Să nu mai sufar cînd iarna mă înconjoară,
Să am veci cerul senin cu stelele în seară,
Să nu mai pierd din nou iubirea
Să închid în al meu suflet,
Eterna Nemurire...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu