...Un vînt tulburator a spart geamul deschis si m-am trezit cu cîteva lacrimi reci...îl visasem din nou.Un nor de fum îmi domina încaperea şi frigul tomanei pătrundea năvalnic în camera.
Era a zecea oara cînd îl visasem şi de fiecare data mă trezeam tulburată,dar acum era altceva,îl vazusem la miezul nopţii cînd mi-a aprins lumina în cameră si mi-a zis ca m-a visat moartă...Era o viziune?
Şi pentru ca uitasem geamul deschis,vîntul de paste noapte l-a izbit nemilos şi a spart sticla de la un ochi.M-am uitat la ceas,era tîrziu deja sa ma duc la şcoală,am ieşit in hol şi am strigat-o pe mama,mi-a raspuns ecoul.M-am dus la oglindă si am privit în ea un chip fără sens,am izbit oglinda de parchet ,dar nu s-a spart.Am deschis o carte şi cineva m-a strigat din curte,am ieşit in graba şi la uşă m-.am împedicat de pisoiul meu care mi-a mieunat blind.Am ieşit afară si mi-am dat seama ca era primavară si nu toamnă aşa cum crezusem eu,dar nu mă strigase nimeni,mi s-a părut.Am intrat înapoi în casă şi am constat că gemul nu mai era spart,iar lumina era aprinsă deşi o stinsesem,în cameră nu mai era fum, nici frig,iar oglinda mea stătea pe masa,deşi o lăsasem jos.Am deschis din nou acea carte si am început sa citesc ...S-a deschis din nou uşa şi o voce calmă m-a întrebat: ''De ce stai in casa pe asa un timp frumos?..''
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu