Fara sens...

Merg pe strada si vad totul cenusiu in jur,pictat in negru decolorat ca si sticla ochelarilor mei.Raze cristaline imi urmaresc chipul,ma desprind de ele si grabesc pasul spre lumea mea.Umbre palide si obosite ma privesc indiferente si merg mai departe grabite sa ajunga in lumea lor,ca si mine de alt fel.Aud o muzica indepartata,ma opresc pe o clipa si sunetul ei imi patrunde  tainic,e muzica sufletului meu ce o pastrez inca din copilarie,decind am facut primii pasi in intinsul fara sens si am iteles ca asa voi fi mereu,e suneteul cutiutii mele muzicale pe care am pierdut-o demult ,dar si azi imi amintesc culoarea ei si acel sunet il aud mereu ca o obsesie.Si cu cit ma indepartez mai mult cu atit mai trista o aud,da parca e vocea copilarii mele ce striga dupa mine.Muzica se aude tot mai incet pina dispare si stiu ca o sa se mai intorca ,ca nu a disparut inca cu totul.Merg mai departe si deslusesc printre umbrele palide doua femei ce poarta doliu,ma uit la mine si sunt imbracata exact ca ele,in negru:''Dar eu ce doliu am?''...

Ajung acasa si acea muzica nu se mai aude demult.In camera mea-doar frig,in rest toate sunt cum le-am lasat,dar oglinda e acoperita si nu imi amintesc sa o fi acoperit eu,glasuri nedeslusite se aud din curte,ies grabita din casa si in curte numai e nimeni,doar poarta e deschisa:''Dar glasurile unde au disparut?''...Intru iar in casa si oglinda nu mai e acoperita:''De ce ai acoperit oglinda?'',ma intreaba mama.''Eu?...nu-mi amintesc...

O viziune...( continuare)

...Un vînt tulburator a spart geamul deschis si m-am trezit cu cîteva lacrimi reci...îl visasem din nou.Un nor de fum îmi domina încaperea şi frigul tomanei pătrundea năvalnic în camera.

  Era a zecea oara cînd îl visasem şi de fiecare data mă trezeam tulburată,dar acum era altceva,îl vazusem la miezul nopţii cînd mi-a aprins lumina în cameră si mi-a zis ca m-a visat moartă...Era o viziune?

Şi pentru ca uitasem geamul deschis,vîntul de paste noapte l-a izbit nemilos şi a spart sticla de la un ochi.M-am uitat la ceas,era tîrziu deja sa ma duc la şcoală,am ieşit in hol şi am strigat-o pe mama,mi-a raspuns ecoul.M-am dus la oglindă si am privit în ea un chip fără sens,am izbit oglinda de parchet ,dar nu s-a spart.Am deschis o carte şi cineva m-a strigat din curte,am ieşit in graba şi la uşă m-.am împedicat de pisoiul meu care mi-a mieunat blind.Am ieşit afară si mi-am dat seama ca era primavară si nu toamnă aşa cum crezusem  eu,dar nu mă strigase nimeni,mi s-a părut.Am intrat înapoi în casă şi am constat că gemul nu mai era spart,iar lumina era aprinsă deşi o stinsesem,în cameră nu mai era fum, nici frig,iar oglinda mea stătea pe masa,deşi o lăsasem jos.Am deschis din nou acea carte si am început sa citesc ...S-a deschis din nou uşa şi o voce calmă m-a întrebat: ''De ce stai in casa pe asa un timp frumos?..''

O viziune...

Am deschis ochii si am privit in jur...numai singuratate.M-am trezit dintr-un somn zbuciumat si am incercat sa ma ridic din pat ca dintr-un sicriu sinistru.Am pasit pe podeaua rece si pasii mei au rasunat jalnic in intinsul nevazut, am incercat sa aprind lumina,poate razele ei ma vor incalzi,dar au refuzat.Am aprins o lumnare si flacara ei mi-a luminat chipul obosit.Am stat o clipa sa ascult linistea funebra a noptii,apoi am ingenunchiat oe podeaua rece si gindurile mele ai zburat la Ceruri.O raza de undeva de sus ma incalzit si lumina s-a aprins in camera fara sa ating intrerupatorul.
Usa s-a inchis cu un rasunet dureros si prin intuneric am deslusit un chip mult prea cumoscut,un glas aproape in sopata ma intrebat blind:" De ce stai pe intuneric?''.Am intors privirea sprea acel chip:''E lumnarea aprinsa..." Si am contiunuat sa ma rog.
S-a apropiat de mine si privirea lui insistenta si totusi atit de calmAm deschis ochii si am privit in jur...numai singuratate.M-am trezit dintr-un somn zbuciumat si am incercat sa ma ridic din pat ca dintr-un sicriu sinistru.Am pasit pe podeaua rece si pasii mei au rasunat jalnic in intinsul nevazut, am incercat sa aprind lumina,poate razele ei ma vor incalzi,dar au refuzat.Am aprins o lumnare si flacara ei mi-a luminat chipul obosit.Am stat o clipa sa ascult linistea funebra a noptii,apoi am ingenunchiat oe podeaua rece si gindurile mele ai zburat la Ceruri.O raza de undeva de sus ma incalzit si lumina s-a aprins in camera fara sa ating intrerupatorul.
Usa s-a inchis cu un rasunet dureros si prin intuneric am deslusit un chip mult prea cumoscut,un glas aproape in sopata ma intrebat blind:" De ce stai pe intuneric?''.Am intors privirea sprea acel chip:''E lumnarea aprinsa..." Si am contiunuat sa ma rog.
S-a apropiat de mine si privirea lui insistenta si totusi atit de calma ma sustras pe o clipa :''De ce ai venit?''A meditat o clipa,s-a apropiat de lumnare,apoi si-a indreptat privirea sper un manuscris de pe masa ,a citit citeva rinduri apoi si-a ridicat privirea spre mine:"Stii...am visat ca ai murit"...A mai vrut sa zica ceva,dar l-am oprit:''Pai dute de-ti continua visul".
A iesit din camera si pasii lui au rasunat a pustiire in linistea infioratoare a noptii...
Am ramas in genunchi privind la flacara albastra care se sfirsea,apoi m-am ridicat sa inchid usa si cuvintele lui mi-au rasunat haine in minte:''...Am visat ca ai murit..."
a ma sustras pe o clipa :''De ce ai venit?''A meditat o clipa,s-a apropiat de lumnare,apoi si-a indreptat privirea sper un manuscris de pe masa ,a citit citeva rinduri apoi si-a ridicat privirea spre mine:"Stii...am visat ca ai murit"...A mai vrut sa zica ceva,dar l-am oprit:''Pai dute de-ti continua visul".
A iesit din camera si pasii lui au rasunat a pustiire in linistea infioratoare a noptii...
Am ramas in genunchi privind la flacara albastra care se sfirsea,apoi m-am ridicat sa inchid usa si cuvintele lui mi-au rasunat haine in minte:''...Am visat ca ai murit..."