Mii dor ca prin grădini să merg
Să ascult iar înserarea
Şi vîntul să bată lin
Să-mi ducă întristarea
Cînd flori de liliac să adun
Să strîng pe veşnicie,
Al primăverii anotimp
Şi al meu suflet plecat spre nemurire
Să nu-mi mai fie dor de soare
Să îl am veşnic în a mea prinsoare,
Să nu mai plîng după o floare
Să păstrez veşnic a ei licoare,
Să nu mai sufar cînd iarna mă înconjoară,
Să am veci cerul senin cu stelele în seară,
Să nu mai pierd din nou iubirea
Să închid în al meu suflet,
Eterna Nemurire...
